Dezastrele Lumii (episodul 2). Cernobîl

     Acest articol conţine detalii şi imagini cu impact emoţional 

Formă: Accident nuclear
Locație: Cernobîl (lângă Pripiat), Ucraina
Data: 26 aprilie 1986, 01:23 PM
Victime: – 2 decedați pe loc în urma exploziei
– 29 decedați în urma radiaților (primele două săptămâni)
– 1.44 milioane decedați în urma radiaților, la nivel mondial (până în prezent)
– 60.000+ decedați din zonă în urma radiațiilor (până în prezent)
– 6000+ oameni afectați de cancer tirodian
– 2000+ copii afectați de cancer tirodian
– 16+ copii decedați în urma cancerului tirodian
– 2 milioane+ cu probleme de sănătate în urma radiațiilor

În noaptea de 26 spre 27 aprilie 1 986, la ora locală 01:23, a avut loc cel mai grav accident din istoria energeticii atomice. Acesta a avut urmări catastrofale atât pentru mediu, cât și pentru societate.

Eveniment

Două explozii puternice au zguduit reactorul număul 4 al centralei nucleare. Incendiul s-a declanșat imediat, având o durată de 10 zile, zile în care au fost răspândite în atmosferă cantități uriașe de substanțe radioactive (de 400 de ori mai mari decât cele înregistrate în urma bombardamentului atomic de la Hiroshima).


Cronologie

Ora 15:00, 25 aprilie
Condițiile pentru începerea unui test de siguranță sunt pregătite, dar coordonatorul rețelei electrice a Kievului cere amânarea scăderii aportului energetic al centralei în rețea. Directorul centralei este de acord și decis să amâne testul pentru mai târziu.

Ora 23:00, 25 aprilie
Se produce schimbul de noapte, unde echipa este înlocuită cu una neexperimentată și se reia continuarea testului. Reactorul este setat să funcționeze la 25% din capacitatea totală, dar, din motive necunoscute, acesta lucra la numai 1% din puterea sa.

Ora 01:23, 26 aprilie
Echipa decide să demareze un test, cu scopul de a obține o ușoară mărire a acestui procent și de a afla cauzele disfuncționalității, însă la 45 de secunde de la începerea testului, se produce pe neașteptate o creștere considerabilă a nivelului de energie. Sistemul de închidere a reactorului în situații de urgență care ar fi trebuit să stopeze reacția în lanț, nu funcționează. Practic, în câteva fracțiuni de secundă, nivelul energiei și temperaturii s-a multiplicat de 6 ori, iar reactorul scapă de sub control, fenomenul conducând la o explozie puternică.

Acoperișul uriașei hale în care se afla reactorul, zboară pur și simplu, urmare a primei explozii, răspândind în zonă un imens nor radioactiv ucigaș.

La numai 3 secunde, o a doua explozie pulverizează tot ceea ce prima nu aruncase în aer. Două persoane mor pe loc, iar alți 29 sunt atât de iradiați, încât sunt considerați ca și morți, cu toate că aveau să se chinuie 2 săptămâni pe patul de spital înainte de a muri propriu-zis.


Ora 01:26, 26 aprilie
Alarma pentru incendiu este activată, iar în următoarele 20 de minute, la fața locului sosesc 3 trupe de pompieri care sting acoperișul aflat în flăcări și camera principală a reactorului.

Ora 06:35, 26 aprilie
Incendiul este stins în totalitate, cu excepția reactorului #4, care a continuat să ardă multe zile după accident. Leonid Telyatnikov, șeful departamentului de Pompieri, cere evacuarea imediată a zonei. Pentru a stinge focul de la reactorul #4, astfel oprind eliberarea de materiale radioactive în atmosferă, pompierii au încercat în primele 10 ore după producerea accidentului, să pompeze apă în miezul reactorului ca agent de răcire, însă fără niciun folos.

27 aprilie – 5 mai
Peste 30 de elicoptere militare au zburat deasupra reactorului în flăcări, aruncând 2400 de tone de plumb și 1800 de tone de nisip, cu scopul de a înăbuși flăcările și de a absoarbe radiațiile. Toate aceste eforturi au fost însă inutile, ba chiar au înrăutățit situația, deoarece sub materialele respective căldura s-a întețit.

Urmări

La puțin timp după accident, întregul oraș Cernobîl a fost evacuat, nu mai puțin de 135.000 de oameni fiind nevoiți să-și părăsească locuința. În urma lor a fost instaurată o așa numită ”regiune de interdicție”, pe o suprafață de 4000 km², considerată critică.

Pentru a opri emisiile radioactive, zona activă a reactorului a fost acoperită cu un sarcofag de beton care ecranează și oprește radiațiile. Problema e că acest sarcofag, construit în grabă și fără un proiect corespunzător, riscă să se prăbușească și să provoace o altă catastrofă.

În Kiev, capitala Ucrainei situată la numai 100km, locuitorii s-au bucurat de frumoasa zi de 1 mai fără a avea habar la ce radioactivitate sunt supuși.

”Mii de oameni au fost trimiși la moarte sigură”

Pentru anihilarea efectelor exploziei au fost mobilizați aproximativ 800.000 de oameni, așa numiții ”lichidatori”. Aceștia au fost nevoiți să intervină cu mijloace rudimentare, fără niciun fel de protecție. Din rândul lor au fost înregistrare cele mai multe victime, circa 200.000 fiind grav afectate. 25.000 de lichidatori au murit în anii următori din cauza expunerii la radiații ce au depășit de până la 50 de ori valoarea maximă admisă.



Un adevărat masacru, comis cu bună știință de către autoritățile comuniste sovietice, pentru care viața unor oameni nevinovați nu a însemnat mai nimic.

În regiunea Pripiat, care înconjoară orașul Cernobîl, natura a trecut prin multe faze de adaptare după catastrofă. Copacii au început să crească într-un ritm amețitor, ajungând la niște înălțimi nefirești. Autoritățile locale au fost nevoite să doboare și să îngroape o imensă pădure de pini, întrucât conurile brazilor încărcate cu radiații, erau luate de vânt și duse la km distanță.



Animalele din zonă au suferit numeroase mutații genetice, iar până azi au fost descoperite numeroase exemplare ale acestor ”monștri”.


Rasa umană nu a scăpat nici ea de probleme, sute de copii născându-se cu malformații sau chiar murind în pântec, în timp ce restul au dezvoltat modificări fizice în urma unor probleme minore precum o răceală, acnee, tăietură etc.

Atenție! Imagini cu impact emoțional: VEZI POZE

Începând de atunci, în Cernobîl timpul s-a oprit în loc, iar localitatea a devenit o fantomă. Se presupune că orașul nu va mai putea fi locuit corespunzător vreodată, în urma unor calcule, radioactivitatea având să scadă la un nivel acceptabil abia în jurul anului 2525.



Mai jos aveți un documentar considerat oficial, din partea BBC, care vă arată cu lux de amănunte cum s-a petrecut totul. Vizionare plăcută.


Știați că?
Radiațiile au fost atât de puternice, încât ochii pompierului Vladimir Pravik s-au schimbat din căprui în albastru.

Articol de: Lara Bucur și Denis Andris | Au participat: Gabriela Anca și Călin Rareș
Un produs Blogger.